Căutare
Închideți această casetă de căutare.

Rugăciunea Pompeiană - istorie, conținut, semnificație

Rugăciunea Pompeiană este o rugăciune străveche care își are originea în orașul Pompei. A fost găsită pe peretele uneia dintre casele din Pompei, după erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. Această rugăciune este una dintre cele mai importante descoperiri arheologice legate de religia Romei antice.

Istoria descoperirii

Povestea descoperirii rugăciunii pompeiene este interesantă și plină de răsturnări de situație neașteptate. Rugăciunea a fost descoperită în 1709 de arheologul italian Francesco la Vega. La Vega a fost unul dintre primii exploratori ai Pompeiului care s-a angajat în cercetări după ce italianul Domenico Fontana a descoperit orașul în 1599.

La Vega a descoperit rugăciunea pompeiană în timpul uneia dintre numeroasele săpături pe care le-a efectuat la Pompei. El a găsit-o pe peretele uneia dintre casele care fusese distrusă de erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. Casa a fost una dintre multele care au fost descoperite în Pompei la acea vreme, dar La Vega și-a dat seama rapid că descoperirea sa era deosebit de importantă.

La Vega a fost primul care a observat că pe perete exista o inscripție religioasă, ceea ce a reprezentat o descoperire unică legată de religia Romei antice. Și-a dat seama rapid că această descoperire a oferit informații neprețuite despre credințele și practicile religioase ale oamenilor din Pompei.

La Vega și-a publicat descoperirea în 1709, în cartea sa Pompeiana: La descrizione di Pompei, în care a descris cercetările și descoperirile sale din Pompei, inclusiv rugăciunea pompeiană. Această carte a devenit o sursă importantă de informații pentru alți arheologi și cercetători ai antichității care erau interesați de Pompei și de religia Romei antice.

Conținutul rugăciunii

Rugăciunea pompeiană este o rugăciune adresată diferitelor zeități care erau venerate în Roma antică. Cuvintele rugăciunii exprimă o cerere de protecție și ajutor pentru locuitorii casei în care a fost găsit. Rugăciunea include cereri de protecție împotriva pericolelor, de vindecare, de fertilitate și de noroc în afaceri.

Textul rugăciunii pompeiene este următorul:

"Deae Sanctae, vos rogo et obsecro, ut quidquid ex mea familia est, domo, servis, ancillis, omni familia, in hac ipsa domo, in hac area, in hac villa, in hac fundione, in omni loco, ubicumque sunt, sanos, incolumes, felices, valeant, floreant. Ego vos exoro ut quidquid est apud me, quod vobis placet, id habeam, id teneam, id retineam, id conservem, id amplificem."

Traducere:
"Sfinților lui Dumnezeu, vă cer și vă implor ca toți cei care provin din familia mea, din casa mea, din servitorii mei, din sclavii mei, din întreaga mea familie, chiar în această casă, pe această proprietate, în acest sat, în această oțelărie, în orice loc, oriunde s-ar afla, să fie sănătoși, să nu fie răniți, să fie fericiți, să înflorească. V-aș ruga ca tot ceea ce este cu mine, de care v-ați bucurat, pe care eu l-am avut, pe care l-am păstrat, pe care l-am întreținut, pe care l-am protejat, pe care l-am extins."

Importanța descoperirii

Rugăciunea pompeiană este, de asemenea, importantă pentru studierea culturii și religiei Romei antice. Aceasta ne permite să înțelegem mai bine credințele și practicile religioase ale locuitorilor acestui oraș și modul în care acestea erau legate de viața lor de zi cu zi. Rugăciunea include cereri de binecuvântare pentru familie, sănătate, fertilitate și succes în afaceri, ceea ce arată cât de importante erau aceste aspecte pentru oamenii din Pompei.

Rugăciunea pompeiană a ajutat la studiul limbii Romei antice. Conține multe cuvinte și forme gramaticale care nu mai sunt folosite în latina modernă, ceea ce permite o mai bună înțelegere a modului în care limba a evoluat de-a lungul secolelor.

Rugăciunea pompeiană este folosită în domeniul cercetării istoriei orașului Pompei. Descoperirea datează din perioada în care orașul era unul dintre cele mai importante centre comerciale și culturale din Roma antică. Prin studierea Rugăciunii Pompeiane, arheologii pot înțelege mai bine cum era viața de zi cu zi a locuitorilor din Pompei, care erau nevoile și interesele lor și care erau relațiile lor cu alte orașe și culturi din acea perioadă.

Merită menționat faptul că rugăciunea pompeiană este una dintre puținele descoperiri din Pompei care au legătură cu religia. Multe alte inscripții religioase care au fost găsite în Pompei au fost distruse sau pierdute. De aceea, rugăciunea pompeiană este atât de valoroasă pentru studiul religiei romane antice și este una dintre cele mai importante surse de informații care au supraviețuit pe această temă.

Rugăciunea pompeiană este, de asemenea, importantă pentru cercetarea istoriei dezastrelor naturale. Această descoperire datează din perioada în care orașul a fost distrus de erupția Vezuviului, ceea ce permite o mai bună înțelegere a amplorii și consecințelor acestui dezastru și a reacțiilor locuitorilor la această situație.

În concluzie, rugăciunea pompeiană este o descoperire arheologică importantă care provine din orașul Pompei. A fost găsită pe peretele uneia dintre casele distruse de erupția Vezuviului. Această rugăciune ne permite să înțelegem mai bine religia Romei antice și arta epocii, oferindu-ne o perspectivă unică asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor din Pompei. Descoperirea este încă studiată de arheologii care încearcă să îi înțeleagă întreaga semnificație.

Mai multe articole interesante

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *